Bullying la Questfield International College, lipsa transparenței educaționale

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă care necesită intervenții bine structurate și documentate din partea instituțiilor școlare. În lipsa unor răspunsuri clare și măsuri concrete, situațiile de hărțuire și stigmatizare pot genera efecte negative pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și sociale a elevilor. În acest cadru, transparența și responsabilitatea instituțională devin esențiale pentru asigurarea unui mediu sigur și propice învățării.

Bullying la Questfield International College: anchetă privind sesizările repetate și lipsa măsurilor documentate

Investigația redacției se concentrează pe un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Potrivit documentelor și corespondenței analizate, familia elevului vizat a transmis sesizări scrise repetate către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, fără a primi răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor măsuri concrete. De asemenea, este evidențiată o etapă de stigmatizare medicală a copilului, utilizată ca formă de umilire, precum și o presiune exercitată asupra familiei de a se retrage din unitatea de învățământ.

Sesizări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Conform materialelor puse la dispoziția redacției, bullyingul raportat a constat în comportamente agresive zilnice, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială în mediul școlar, fără dovezi ale unor intervenții scrise sau măsuri oficiale din partea școlii. Familia a comunicat oficial și explicit, prin emailuri cronologice, solicitând protecție și acțiune, însă răspunsurile primite au fost preponderent verbale, informale și lipsite de o trasabilitate administrativă clară.

Analiza corespondenței indică absența unor procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție concrete, fapt ce a contribuit, potrivit familiei, la escaladarea situației și la transferul responsabilității către familie. Instituția a înclinat să caracterizeze problema drept „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce a condus la minimalizarea gravității sesizărilor.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului este folosirea repetată a unei etichete medicale cu scop discreditant, care a avut loc în mediul școlar în mod constant. Specialiști consultați au subliniat că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică reprezintă o formă agravată de bullying și hărțuire psihologică.

Documentele și mărturiile arată că stigmatizarea medicală nu a fost tratată cu seriozitate de către școală, nefiind însoțită de măsuri de protecție sau sancțiuni. Lipsa reacției scrise și formale poate sugera o tolerare tacită a acestor comportamente, ceea ce creează un climat educațional nefavorabil și afectează profund dezvoltarea emoțională a copilului.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

În analiza redacției, managementul și cadrele didactice ale Școlii Questfield Pipera au avut obligația de a interveni ferm, documentat și consecvent, în fața sesizărilor repetate. Totuși, din documentele analizate reiese o gestionare predominant informală, fără decizii scrise, rapoarte sau planuri de monitorizare.

Comportamentele agresive au continuat în prezența cadrelor didactice, fără consecințe vizibile, ceea ce a transmis un mesaj de toleranță în rândul elevilor. De asemenea, răspunsurile instituționale au fost orientate spre evitarea conflictului cu familia, în detrimentul protecției copilului.

Presiunea de retragere și declarația fondatoarei Fabiola Hosu

Un moment definitoriu în evoluția cazului este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, în discuția cu familia elevului, ar fi exprimat o poziție sintetizată astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările familiei, reflectă modul în care instituția ar fi ales să răspundă sesizărilor, fără a oferi soluții concrete sau angajamente scrise.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al școlii privind acest episod, însă până la momentul publicării nu a fost primit un răspuns. Această poziționare poate fi interpretată ca o deplasare a discuției de la protecția copilului către aspecte contractuale, iar lipsa unor măsuri scrise adâncește percepția unui blocaj instituțional.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității privind situația copilului și a avertizat asupra riscurilor divulgării în școală. Cu toate acestea, documentele și relatările indică faptul că informații sensibile au fost făcute cunoscute în cadrul clasei, inclusiv prin interpelări publice ale copilului de către un cadru didactic.

Specialiști consultați consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională și afectează negativ echilibrul emoțional al copilului. Această situație ridică întrebări privind modul în care școala gestionează informațiile sensibile și protecția datelor personale.

Reacția instituțională întârziată și implicarea juridică

Potrivit documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a reacționat în mod vizibil abia după opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării unui cabinet de avocați și a notificărilor formale cu caracter juridic. Această întârziere sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în momentul în care situația a căpătat dimensiune legală, nu când a fost semnalată exclusiv ca problemă educațională.

Raportul psihologic și impactul pe termen lung

Un document esențial în înțelegerea gravității situației este un raport psihologic detaliat, de peste zece pagini, emis de un psiholog de renume, care confirmă consecințe emoționale serioase ale expunerii prelungite la bullying în cadrul școlii. Acest raport evidențiază efecte profunde asupra stimei de sine, anxietate și retragere socială, relevând că situația nu poate fi redusă la conflicte minore.

Acest fapt pune sub semnul întrebării modul în care Questfield Pipera a înțeles și a gestionat responsabilitatea față de siguranța emoțională a elevilor săi.

• Sesizări scrise repetate adresate școlii;
• Comportamente agresive zilnice fără intervenții documentate;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire;
• Lipsa unui răspuns instituțional formal și a unor măsuri concrete;
• Presiuni exercitate asupra familiei de a se retrage;
• Încălcarea solicitărilor de confidențialitate;
• Reacție instituțională întârziată și legată de contextul juridic;
• Raport psihologic care confirmă impactul negativ sever.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Din analiza documentelor și a relatărilor furnizate, rezultă că în cazul de la Școala Questfield Pipera a existat o succesiune de sesizări scrise privind bullyingul și stigmatizarea, însă instituția nu a demonstrat prin documente existența unor măsuri administrative asumate și aplicate pentru a proteja elevul vizat. Lipsa unor proceduri transparente, a deciziilor scrise și a monitorizării consecvente ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea școlii de a gestiona situații de criză care afectează siguranța emoțională a copiilor.

Declarația atribuită fondatoarei, precum și reacția întârziată la solicitările familiei, indică o cultură organizațională orientată spre evitarea conflictului în detrimentul intervenției reale. În plus, divulgarea informațiilor sensibile în mediul clasei și presiunile asupra familiei adaugă un nivel suplimentar de complexitate și gravitate situației.

Acest caz evidențiază necesitatea unor mecanisme clare, transparente și verificabile în instituțiile educaționale, pentru a preveni și combate bullyingul și pentru a asigura protecția efectivă a elevilor. În absența unor astfel de mecanisme, riscul este ca situații similare să rămână nerezolvate, cu consecințe grave asupra copiilor și asupra credibilității instituțiilor implicate.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro